| 1.
|
ALCĂTU'I1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. - Din magh. alkotni.
Sursă
: DEX'98
(1645)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
ALCĂTU'I2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A cădea la învoială; a se înţelege, a se învoi. - Din magh. alkudni.
Sursă
: DEX'98
(1646)
- ana_zecheru |
| |
| 3.
|
ALCĂTU'I vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. a concepe, a întocmi, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecţie de folclor.) 4. a compune, a construi. (A ~ o frază.) 5. v. constitui. 6. a compune, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârsi. (Elementele care ~ un ansamblu.) 7. v. compune. Sursă
: Sinonime
( 171411)
- siveco |
| |
| 4.
|
alcătu'i (a face, a se învoi) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. alcătui'esc, imperf. 3 sg. alcătui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. alcătui'ască
Sursă
: DOR
(221266)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE ALCĂTU//'I se ~i'este intranz. A fi format; a consta; a se consista; a se compune; a se constitui. /<ung. alkotni
Sursă
: NODEX
(322424)
- siveco |
| |
| 6.
|
A ALCĂTU//'I ~i'esc tranz. 1) A face să ia fiinţă si să capete formă definitivă; a întocmi; a elabora. ~ un plan. ~ o instrucţiune. 2) (totalităţi, ansambluri etc.) A forma prin reunire; a constitui; a compune. /<ung. alkotni
Sursă
: NODEX
(322423)
- siveco |
| |
|
|